Dacă doriţi să ajutaţi financiar platforma noastră online şi proiectele noastre editoriale o puteţi face contactându-ne pe adresa de email:
dorinfather@yahoo.com
sau donând banii în contul:
Picioruş Gianina Maria Cristina
BCR
RO31RNCB0080079049010001
Vă mulţumim frumos tuturor!
***
his website contains more than 6000 pages of Byzantine music in Western and Byzantine notation in the style of chanting used on the Holy Mountain.
The scope of this project covers the liturgies of St. John Chrysostom, St. Basil the Great, St. James, and the Liturgy of the Presanctified Gifts, as well as various doxologies, and hymns for Vespers, Orthros, the Mysteries, and the Menaion. The words of the hymns are provided in Elizabethan English, Modern English, and Greek. Click on the ten orange buttons below to access these hymns.
NEW ADDITION: A new section has been added with music for the Menaion that has dismissal hymns and kontakia for the entire year.
To read more about this project, click on the links in the lower left of your screen.
Sfântul Sinod în unanimitate şi cu însufleţire hotărăşte:
1. Se înfiinţează în Ţara-Românească pentru Biserica ortodoxă autocefală Română demnitatea de PATRIARH;
2. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de PATRIARH al Bisericii ortodoxe autocefale române;
3. Înalt Prea Sfinţitul D. D. MIRON, actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, devine, în calitatea sa de Primat al României, PATRIARH al Bisericii ortodoxe române;
4. Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. Canoane şi legile ţării;
5. Hotărârea aceasta va fi înaintată Onor. Guvern spre legiferare printrâo lege specială şi sancţionată de M. S. Regele;
6. Alegerea, confirmarea şi învestirea viitorilor patriarhi se va face potrivit unei legi speciale;
7. Nu vor putea fi eligibili la demnitatea de Patriarh decât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai Sfintei noastre Biserici;
8. Se va comunica această hotărâre şi tuturor celorlalte Biserici surori ortodoxe de răsărit;
9. Se deleagă o Comisiune alcătuita din I. P. S. Mitropolitul Nectarie şi. P. P. S. S. Episcopi Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin şi Lucian al Romanului, care să întocmească actul de notificare ce se va face celorlalte Biserici ortodoxe surori şi care se va înscrie în Condica Sfântă a Sf. Sinod.
I. P. S. Arhiepiscop Gurie Preşedinte salută şi mulţumeşte P. P. S. S. Membrii pentru însufleţirea cu care a primit propunerea făcută de a se înfiinţa Patriarhat in Biserica noastră şi pentru hotărârea luată, apoi părăseşte scaunul presedinţial.
I. P. S, Mitropolit Primat D. D. Miron. Prin glasul unanim al Sf. Sinod, exprimat cu însufleţirea izvorîtâ din importanţa epocală a faptului, şi din motivarea atât de strălucită a reprezentantului Onor Guvern, Dl. Ministru de Culte Al. Lapedatu, putem constata că factorul bisericesc legal şi competent a ridicat Biserica noastră la rangul de Patriarhat.
Iară, cât priveşte împrejurarea, ca – în aceste timpuri de epocale prefaceri în viaţa poporului român şi a ţării sale – umila mea persoană ocupă în mod vremelnic scaunul de Mitropolit Primat al României, şi astfel demnitatea patriarhiei încoronează şi munca încordată depusă de mine timp de 30 de ani în via Domnului, ridicându-mă la cel mai înalt grad de cinste, aceasta – daţi-mi voe – s-o înţeleg în hotarele principiilor noastre ortodoxe şi a Sfintelor Canoane. Suprema putere în Biserica noastră nu e individuală, ci colectivitatea şi anume colectivitatea în Sf. Sinod: «Unde sânt doi sau trei adunaţi în numele meu», acolo şi Sf. Duh călăuzeşte destinele noastre. El dă normele, după cari cei chiemaţi conduc Biserica.
Deci – dat fiind acest principiu – ridicarea Bisericii la rangul de Patriarhie şi ridicarea mea la rangul de PATRIARH, nu este o onoare numai pentru persoana mea vremelnică, ci -daţi-mi voe-să o răsfrâng asupra Sf. Sinod în genere şi asupra fiecăruia dintre P. P. S. S. Voastre în parte, cari toţi formaţi episcopatul ei, eu nefiind de cât, după zisa Sf. Apostol, un «vas» vremelnic, în care se concentrează azi, cinstea întregei Biserici române.
In această nouă situaţie eu doresc, ca – după ce Dumnezeu ne va ajuta să desăvârşim prin lege această hotărâre de ridicare a Bisericii noastre la această înaltă demnitate – să stăruim, ca ea să se manifesteze tot mai simţitor atât în viaţa internă a Bisericii, cât şi în afară.
*
Lege pentru ridicarea Scaunului Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal
Ferdinand I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României
La toţi de faţă şi viitori, sănătate.
Corpurile legiuitoare au votat şi adoptat, iar Noi sancţionăm ce urmează:
Art. 1. – Scaunul Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei se ridică, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal.
Art. 2. – Actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Înalt Prea Sfinţitul D. D. Dr. Miron Cristea, devine, în calitatea sa de Primat al României, Patriarh al Bisericii ortodoxe române.
Art. 3. – Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. canoane şi legile ţării.
Un regulament special, întocmit de Sf. Sinod va determina mai deaproape aceste drepturi.
Art. 4. – Pe viitor, alegerea Patriarhului Bisericii ortodoxe române se va face de un colegiu electoral compus din membrii Adunării, care, după legea de organizare a acestei Biserici, va alege pe Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei şi din membrii de religiune ortodoxă ai Corpurilor legiuitoare.
Un regulament special, întocmit de Ministerul Cultelor, de acord cu Sf. Sinod şi aprobat de consiliul de miniştri, va determina modul după care se va săvârşi actul alegerii.
Confirmarea alegerii o face, la propunerea Sf. Sinod şi a guvernului, Maiestatea sa Regele, care va da apoi învestitura, potrivit datinelor ţării pentru capii Bisericii ortodoxe române.
Art. 5. – Nu vor putea fi aleşi în demnitatea de Patriarhi ai Bisericii ortodoxe române de cât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai acestei Biserici.
Această lege sâa votat de Senat în şedinţa dela 12 Fevruarie anul 1925 şi sâa adoptat cu majoritate de optzeci şî nouă voturi, contra două.
Preşedinte, M. PHEREKYDE,
(L. S. S.) Secretar, Preotul Gr. Popescu-Breasla
Această lege sâa votat de Adunarea deputaţilor in şedinţa dela 17 Aprilie anul 1925 şi sâa adoptat cu umanitate de una sută cincizeci şi şase voturi.
Preşedinte, M. G. ORLEANU, (L. S. A. D.)
Secretar, Petre P. Gârboviceanu
Promulgăm această lege şi ordonom ca să fie învestită cu sigilul Statului şi publicată în Monitorul Oficial. Dat în Bucureşti, la 23 Februarie 1925.
(L. S. St.)
FERDINAND
Ministrul Cultelor şi Artelor,
Al. Lapedatu
No. 669
Ministrul Justiţiei G, G. Mârzescu
(Monitorul Oficial No. 44, Miercuri 25 Februarie 1925)
*
Recunoaşterea şi învestitura primului patriarh
- acte de recunoaştere -
Biserica Constantinopolului
Marea Biserică a Constantinopolului, mama tuturor Bisericilor naţionale ortodoxe, potrivit îndreptăţirii canonice a fost cea dintâi, care a recunoscut vrednicia de Patriarh în Biserica ortodoxă română.
Recunoaşterea sa a fost transmisă Bisericii noastre în chipul cel mai sărbătoresc.
Astfel, o delegaţie alcătuită din Înalt Prea Sfinţitul loachim Mitropolitul Halcedonoului, Înalt Prea Sfinţitul Ghermanos Mitropolitul Sardeonului, însoţită şi de Marele Dragoman al Sfintei Patriarhii, d. Spiru Constantinidis, a fost trimisă de către Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic Vasilie să aducă Bisericii noastre Tomosul Patriarhal de recunoaştere.
Delegaţiunea Sfintei Patriarhii a sosit Ia noi, venind din Polonia, în ziua de Miercuri 23 Septembrie, iar înmânarea Tomosului sâa sorocit pentru ziua de Duminecă 27 septembrie.
In acest scop Sâmbătă seara, 26 Septembrie, sâa săvârşit slujba privegherii In biserica catedrală a Patriarhiei. Au fost de faţă, pe lângă înalţii Oaspeţi, înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron, Prea Sfinţiţii Membri ai Sfântului Sinod aflaţi în Capitală, preoţii din Capitală şi mulţi credincioşi. Cântările la strană sâau cântat alternativ în limba română şi în cea grecească.
A doua zi, Duminecă, sâa slujit Sfânta Liturghie de către Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului şi de Prea Sfinţiţii arhierei români Platon şi Teofil, însoţiţi de tot clerul Patriarhiei. Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron a stat la Sfânta Liturghie în strana arhierească, îmbrăcat în mantie. De faţă mai erau, afară de credincioşi şi preoţi cari nu mai încăpeau în biserică, d-l Ministru al Cultelor, Al. Lepadatu, d-l Ministru al Instrucţiunii Publice Dr. C. Angelescu, d-l Ministru al Poloniei şi alţi mulţi demnitari ai Statului.
După otpustul Sfintei Leturghii, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit loachim al Halcedonului a păşit în mijlocul bisericii şi a dat cetire următoarei scrisori de înputernicire a Sanctităţii Sale Patriarhului ecumenic, prin care cei doi Înalt Prea Sfinţiţi Mitropoliţi sunt delegaţi a aduce Tomosul patriarhal:
Patriarhia ecumenică
No. 1891.
Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii autocefale a României, în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite frate al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Sfinţia Voastră, prea iubit nouă, în Domnul frăţeşte îmbrăţişându-Vă, prea dulce vă salutăm.
Marea Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, sâa bucurat cu bucurie mare, pentru toate evenimentele mari şi prea slăvite, cari în timpul din urmă, prin dreapta Domnului sâau săvârşit, cu evlaviosul popor român şi cu Sfânta Biserică a României.
Dorind deci, ca şi mai de aproape să manifestăm această bucurie a noastră, cu mulţumire am însărcinat sinodiceşte, pe prea iubiţii membri ai sfântului şi veneratului nostru Sinod, şi fraţi ai noştri întru Hristos, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi Ioachimos al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului, ca fiind purtători ai scrisorilor noastre încredinţate P. P. S. S. Lor, fiind însoţiţi şi de primul dragoman al Patriarhiei noastre, d. S. Constantinidis, să exprime şi prin viu graiu, cât de mare bucurie sufletească a simţit marea Biserică a lui Hristos – mumă – pentru mărirea la care acum a ajuns prea iubita sa fiică si soră, sfânta Biserică a României şi binecuvântatul popor român şi să arate în acelaşi timp, cât de stăruitoare doxologii şi rugăciuni înălţăm către Cel Prea Înalt ca sus să reverse cu îmbelşugare harul şi binecuvântarea Sa, pentru ca şi in viitor, atât Biserica cât şi poporul Român, cu vrednicie să progreseze încă spre mai bine.
Rugând pe Prea Fericirea Voastră, ca să primească cu dragoste pe aceşti trimişi ai noştri, cu bunăvoinţă să-i prezinte iubitorului de Hristos Rege şi prea Cinstitului Guvern regal, iarăş Vă îmbrăţişăm cu sărutare sfântă Intru Domnul şi rămânem,
Al Prea Fericirii Voastre iubit Frate In Hristos,
† VASILE al Constantinopolului
1925 August 29.
*
Apoi Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Ghermanos al Sardeonului a cetit Tomosul Sfintei Patriarhii:
Patriarhia Ecumenică
Nr. 1579
Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii ortodoxe autocefale a României, în Hristos Dumnezeu şi prea iubite şi prea dorite frate conliturghisitor al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Fericirea Voastră, prea scump Nouă, frăţeşte îmbrăţişându-Vă, întru Domnul, prea dulce Vă salutăm.
Cu căldură felicităm pe Prea Fericirea Voastră pentru noua vrednicie de ânaltă cinste, care, prin hotărâre unanimă, este recunoscut de către Sfântul şi veneratul Nostru Sinod. Sfânta Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, preţuind şi înţelegând avântul şi hotărârea prea iubitei şi prea cinstitei sale fiice şi soră în Hristos, Prea Sfânta – Biserică a României-, nu a găsit nici o piedică invincibilă, ca folosind cu bun chip iconomia, de acum, să-şi dea cu dragoste consimţământul şi recunoaşterea Sa, la cele ce prin hotărâre comună a Bisericii şi a statului sâau săvârşit în România.
Bine înţeles, aceasta cu convingerea şi nădejdea, că şi toată Sfânta Noastră Biserică Ortodoxă, la primul prilej, adunată întrâun Sinod ecumenic sau şi altfel de Sinod mare, care după rânduiala strict canonică are căderea de a decide în ultimă instanţă, asupra unor astfel de chestiuni, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii mai înainte sâau săvârşit.
De asemenea, ţinând socoteală şi de alte exemple reale de mai înainte, avem convingerea sigura, că, în aceste vederi ale Noastre, vom avea cu păreri comune şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi Patriarhi şi întâii stătătorii tuturor Bisericilor autocefale ortodoxe surori.
Şi de acum chiar va fi asentimentul tuturora, pentru ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală, atât pentru cinstire şi răsplată, cât şi pentru faptul că, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, întreg poporul bine-credincios Român, mărindu-se prin unirea sa politică, această cinstire este bine venită şi îndreptăţită. Mai adăugând încă la aceasta şi nădejdea unui şi mai mare progres şi înflorire în credinţă şi evlavie, socotim că ridicarea Bisericii Române Ia demnitatea de Patriarhie, este şi necesară şi utilă.
Urmă deci, ca ridicarea Bisericii surori a României la treapta şi înălţimea patriarhală, astfel săvârşită, să fie pentru ea, punct de plecare spre o nouă şi o mai mare prosperitate şi întotdeauna, de sus să se coboare asupra ei, tot harul şi tot darul desăvârşit.
Noi, bucurându-ne, că de acum încolo urmează să ne adresăm către Prea Fericirea Voastră, ca spre capul unei Biserici Patriarhale, şi frăţeşte urându-vă toată vrednicia, iarăşi vă îmbrăţişăm frăţeşte întru Domnul şi rămânem cu multă dragoste.
30 Iulie 1925.
Al Prea Fericirii Voastre iubit şi prea dorit frate în Hristos.
Vasilie al Constantinopolului.
*
Scrisoarea Patriarhiei Ecumenice pentru înştiinţarea Bisericilor Ortodoxe autocefale privind ridicarea Bisericii Ortodoxe Române autocefale
Copie
Nr. 2458
Prea Fericite şi Prea Sfinţite…. în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite Frate Domnule…. pe Prea Fericirea Voastră, prea iubit nouă, în Domnul îmbrâţişându- Vă, prea dulce Vă salutăm.
Purtarea de grije a Prea Bunului Dumnezeu, care toate le chiverniseşte spre interesul sfintelor Biserici, a binevoit, ca prin unitatea politică a întreg evlaviosului popor român, întâmplată în timpul din urmă, să ajungă la un mai mare punct de înflorire şi mărire şi cele privitoare la Prea Sfânta Biserică soră a României; ceia ce sâa şi făcut cu înălţarea ei la rangul de patriarhie, prin hotărârea comună a Bisericii şi a statului.
Luând în primire îndatoririle privitoare la corabia sfântă încredinţată Nouă, am găsit, pe biroul sfântului şi veneratului Nostru Sinod, scrisorile de vestire din 12 Martie a. c. privitoare la această hotărâre a Sfintei Biserici ortodoxe a României, cari aşteptau răspunsul nostru.
Deşi este lămurit, că ridicarea Ia vrednicia patriarhală a unei oare cari dintre sfintele lui Dumnezeu Biserici în parte, după rânduiala strict canonică şi după cum mărturisesc exemplele părinţilor, este supusă hotărârii sinodului ecumenic, totuşi Marea noastră Biserică a lui Hristos, judecând şi înţelegând năzuinţele şi hotărârea Sfintei Biserici ortodoxe a României, fiică şi soră a ei întru Hristos, nu a găsit piedică de netrecut pentru ca cu bună voinţă, folosindu-se în chip bun de economie, să-şi dea consimţimântul ei frăţesc şi să recunoască lucrul deja consumat.
Această consimţire şi recunoaştere sâa făcut cu încredinţarea, că având şi alte exemple reale de mai înainte Marea Biserică a lui Hristos va avea în aceste vederi ale sale, cu păreri şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi şi Prea cinstiţi patriarhi şi preşedinţi ai tuturor sfintelor biserici autocefale ortodoxe surori şi încă cu nădejdea că şi toată sfânta biserică ortodoxă, adunată în sinod ecumenic sau şi altfel de sinod mare, care, după rânduiala strict canonică, are dreptul de a hotărî în ultima instanţă, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii sâau săvârşit mai înainte.
Aşa dar, adresându-ne către întâi stătătorul Bisericii române, iubitul frate în Hristos Domnul Miron, ca, către Patriarhul sfintei biserici autocefale ortodoxe a României, dăm şi primim dreaptă comuniune. Şi nu numai atât, dar printrâo comisiune alcătuită dintre membrii Sfântului şi veneratului nostru Sinod, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardelor, am vestit Prea Fericirii Sale în scris şi oficial, recunoaşterea înălţării la vrednicia patriarhală a Bisericii române surori şi am exprimat bucuria Bisericii nosstre pentru acest eveniment îmbucurător.
Acum păşim cu bucurie, scriind şi comunicând tuturor Bisericilor surori, hotărârea şi lucrul de mai sus al Bisericii noastre. In acest scop ne îndreptăm şi către Fericirea Voastră, Prea venerabilă şi formulăm frăţească rugăminte şi recomandaţiune, ca şi Biserica soră de acolo să-şi dea consimţimântul şi recunoaşterea sa, la cele săvârşite şi să vină în contact şi comuniune cu Prea Fericitul Patriarh Domnul Miron, înmulţind astfel bucuria Prea Sfintei Biserici a României şi a obştei evlavioase din care ea este alcătuită şi să împuternicească sfintele legături de dragoste şi unitate cu Biserica română, spre folosul şi propăşirea tuturor sfintelor lui Dumnezeu Biserici.
Cu acestea iarăşi îmbrăţişându-Vă în Domnul, rămânem cu dragoste,
Al Prea Fericirii Voastre iubit frate în Hristos
†Vasilie al Constantinopolului
Reproducere ad litteram după: Patriarhia Românească. Acte şi documente, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1925.
AL = Analecta Liturgica (S. Anselmo, Rome)
BBGG = Bolletino della Badia Greca di Grottaferrata
BELS = Bibliotheca Ephemerides Liturgicae, Subsidia
CCOr = ContaCOr, Collegium Orientale Eichstätt und Oriens Occidens e. V., Eichstätt, Germany
DOP = Dumbarton Oaks Papers
ECJ = Eastern Churches Journal
EOC = «Edizioni Orientalia Christiana» (Rome, PIO)
EOrans = Ecclesia Orans
LMD = La Maison-Dieu
Logos = Logos: A Journal of Eastern Christian Studies/Revue des études de l’Orient chrétien
OC = Oriens Christianus
OCA = Orientalia Christiana Analecta
OCP = Orientalia Christiana Periodica
OKS = Ostkirchliche Studien
PIO = Pontificio Istituto Orientale (Rome)
POC = Proche-orient chrétien
SA = Studia Anselmiana (S. Anselmo, Rome)
SL = Studia Liturgica
SOC = Studi sull’Oriente cristiano
TS = Theological Studies
*
A
AASOR Annual of American Schools of Oriental Research
AB Anchor Bible
ABR Australian Biblical Review
ADAJ Annual of the Department of Antiquities of Jordan
AGJU Arbeiten zur Geschichte des antiken Judentums und des Urchristientum
AGSU Arbeiten zur Geschichte des Spätjudentums und Urchristentums
AJSL American Journal of Semitic Languages and Literature
AJT Asia Journal of Theology
ALGHJ Arbeitum zur Literatur und Geschichte des hellenistchen Judentums
AnBib Analecta Biblica
ANET Ancient Near Eastern Texts, 3rd edn., James B. Pritchard, ed. (Princeton, 1969).
ANRW Aufsticg und Niedergang der römischen Welt
ASNU Acta Seminarii Neotestamentici Upsaliensis
ASOR American Schools of Oriental Research
ASTI Annual of the Swedish Theological Institute
ATANT Abhandlungen zur Theologie des alten und Neuen Testaments
ATD Das Alte Testament Deutsch
ATR Anglican Theological Review
AusBibRev Australian Biblical Review
AUSS Andrews University Seminary Studies
AUSSDS Andrews University Seminary Studies Dissertation Series
B
BA Biblical Archaeologist
BAR Biblical Archaeology Review
BASOR Bulletin of the American Schools of Oriental Research
BAT Botschaft des Alten Testaments
BBB Bonner biblische Beiträge
BBR Bulletin for Biblical Research
BETL Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium
BETS Bulletin of the Evangelical Theological Society
BFCT Beiträge zur Förderung christlicher Theologie
BGBE Beitrãge zur Geschichre der biblischen Exegese
BHS Biblia Hebraica Stuttgartensia
BI Biblical Interpretation
Bib Biblica
Bib Tod Bible Today
BiberOr Biblica et Orientalia. Rome: Biblical Institute Press.
BibRes Biblical Research [also BR]
BibRev Bible Review
BibSac Bibliotheca Sacra [also BSac and BS]
BibThBul Biblical Theology Bulletin
BibTod Bible Today
BJRL Bulletin of the John Rylands Library
BJS Brown Judaic Studies
BKAT Biblischer Kommentar: Altes Testament
BL Bampton Lectures
BN Biblische Notizen
BR Biblical Research
BS Bibliotheca Sacra [also BibSac]
BSac
BSC Bible Student’s Commentary
BSNTS Bulletin of the Studiorum Novi Testamenti Societas
BST Basel Studies in Theology
BST Bible Speaks Today
BTB Biblical Theological Bulletin
BWANT Beitrage zur Wissenschaft vom Alten und Neuen Testament
BU Biblische Untersuchungen
BZ Biblische Zeitschrift
BZAW Beihefte zur Zeitschrift für die alttestamentliche Wissenschaft
BZNW Beihefte zur Zeitschrift für die neutestamentliche Wissenschaft
C
CAT Commentaire de l’ Ancien Testament
CBC Cambridge Bible Commentary
CBQ Catholic Biblical Quarterly
CBQMS Catholic Biblical Quarterly Monograph Series
CC Communicators Commentary
CEB Commentaire Evangélique de la Bible
CGSTJ China Graduate School if Theology Journal
CIL Corpus Inscriptionum Latinarum
CJT Canadian Journal of Theology
CPh Classical philology
CSR Christian Scholar’s Review
CTJ Calvin Theological Journal
CTM Concordia Theological Monthly
CTR Criswell Theological Review
CurTM Currents in Theology and Missions
D
DOTT Documents of Old Testament Times. D. Winton Thomas, ed. New York: Harper & Row, 1958.
DR Downside Review
DSB Daily Study Bible
E
EB Études Bibliques
EBib
EBC Expositor’s Bible Commentary
EJ Evangelical Journal
EJT European Journal of Theology
EphTL Ephemerides Théologiques et Lovanienses
EQ Evangelical Quarterly [also EvQ]
EstBib Estudios biblicos
ETL Ephemerides Theologicae Lovanienses
ETRel Études Théologiques et Religieuses
EvQ Evangelical Quarterly [also EQ]
EvT Evangelische Theologie
EvTh
Exp The Expositor
ExpT Expository Times
ExpTim
F
FCI Foundation of Evangelical Interpretation Series
FN Filologia Neotestamentaria
FOTL Forms of Old Testament Literature Series
FRLANT Forschurgen zur Religion und Literatur des und Neuen Testament
FTS Frankfurter theologische Studien
G
GraceTJ Grace Theological Journal
GTJ
GRBS Greek, Roman and Byzantine Studies
H
HAR Hebrew Annual Review
HAT Handbuch zum Alten Testament
HBT Horizons in Biblical Theology
HebAnnRev Hebrew Annual Review
HeyJ Heythrop Journal
Herm Hermathena
HS Hebrew Studies
HSMS Harvard Semitic Monograph Series
HTR Harvard Theological Review
HTS Harvard Theological Studies
HUCA Hebrew Union College Annual
I
IB Interpreter’s Bible
IBS Irish Biblical Studies
ICC International Critical Commentary
ICS Illinois Classical Studies
IDB Interpreter’s Dictionary of the Bible
IDBS Interpreter’s Dictionary of the Bible Supplement series
IEJ Israel Exploration Journal
Int Interpretation
Interp.
ISBE International Standard Bible Encyclopedia, revised
ITC International Theological Commentary
ITQ Irish Theological Quarterly
J
JAAR Journal of the American Academy of Religion
JAOS Journal of the American Oriental Society
JBL Journal of Biblical Literature
JBLDS Journal of Biblical Literature Dissertation Series
JBLMS Journal of Biblical Literature Monograph Series
JBR Journal of the Bible and Religion
JECS Journal of Early Christian Studies
JETS Journal of the Evangelical Theological Society
JJS Journal of Jewish Studies
JNES Journal of Near Eastern Studies
JNSL Journal of North West Semitic Languages
JNWSL
JQR Jewish Quarterly Review
JPS Jewish Publication Society
JR Journal of Religion
Jrel
JSJ Journal for the Study of Judaism
JSJSup Journal for the Study of Judaism Supplement
JSNT Journal for the Study of the New Testament
JSNTSS Journal for the Study of the New Testament Supplement Series
JSOT Journal for the Study of the Old Testament
JSOTSS Journal for the Study of the Old Testament Supplement Series
JSS Journal of Semitic Studies
JTC Journal for Theology and the Church
JTS Journal of Theological Studies
JTSA Journal of Theology for Southern Africa
K
KAT Kommentar zum Alten Testament
L
LD Lecta Divina
LouvStud Louvain Studies
LXX The Septuagint
M
MC Modern Churchman
MGWJ Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums
MT Masoretic Text
N
NCB New Century Bible
Neot Neotestamentica
NESTTR Near East School of Theology Theological Review
NGTT Nederduits Gereformeerde Teologiese Tydskrif
NICNT New International Commentary on the New Testament
NICOT New International Commentary on the Old Testament
NIDOTT New International Dictionary of Old Testament Theology
NIGTC New International Greek Testament Commentary
NovT Novum Testamentum
NovTSup Novum Testamentum Supplements
NTS New Testament Studies
NTT Nederlands Theologisch Tijdschrift
O
Ost Ostkirchliche Studien
OTL Old Testament Library Commentary Series
OTM Old Testament Message Series
OTS Oudtestamentische Studiën
OTSWA Oud Testamentaise Werkgemeenschap in Suid-Afrika
P
PEQ Palestine Exploration Quarterly
PRS Perspectives on Religious Studies
PTR Princeton Theological Review
R
RB Révue Biblisque
RBen Revue Benedictine
RBPh Revue belge de philologie et d’histoire
RdQ Revue de Qumran
RefRev Reformed Review
RelSRev Religious Studies Review
ResQ Restoration Quarterly
RevExp Review and Expositor
RHPR Revue d’histoire et de philosophie religieuses
RivBib Rivista Biblica
RSciRel Recherches de Science Religieuse
RSR Recherches de science religieuse
RTP Review of Theology and Philosophy
RTR Reformed Theological Review
RvExp Review and Expositor
S
SBLDS Society for Biblical Literature Dissertation Series
SBLMS Society for Biblical Literature Monograph Series
SBLSP Society for Biblical Literature Seminar Papers
SBT Studies in Biblical Theology
SCO Studi classici e orientali
ScriptTheol Scripta Theologica
SE Studia Evangelica
SEÅ Svensk Exegetisk Årsbok
SecCen Second Century
SJLA Studies in Judaism in Late Antiquity
SJOT Scandinavian Journal of the Old Testament
SJT Scottish Journal of Theology
SN Studia Neotestamentica
SNTSMS Society of New Testament Studies Monograph Series
SNTU Studien zum Neuen Testamen und seiner Umwelt
SR Studies in Religion
SSN Studia semitica Neerlandica
ST Studia Theologica
StudBT Studia Biblica et Theologica
StVTQ Saint Vladimir’s Theological Quarterly
SWJT Southwestern Journal of Theology
T
TA Tel Aviv
TB Tyndale Bulletin
TBC Torch Bible Commentaries
TDNT Theological Dictionary of the New Testament
TDOT Theological Dictionary of the Old Testament
Theol Theology
ThR Theologische Rundschau
TLZ Theologische Literaturzeitung
TNTC Tyndale New Testament Commentaries
TOTC Tyndale Old Testament Commentaries
TRev Theological Review
TrinJ Trinity Journal
TS Theological Studies
TSK Theologische Studien und Kritiken
TU Texte und Untersuchungen
TynB. Tyndale Bulletin
TynBul
TZ Theologische Zeitschrift
U
USQR Union Seminary Quarterly Review
V
VC Vigiliae Christianae
VetChr Vetera Christianorum
VT Vetus Testamentum
VTSup Vetus Testamentum Supplements
W
WBC Word Biblical Commentary
WEC Wycliffe Exegetical Commetary
WMANT Wissenschaftliche Monographien zum Alten und Neuen Testament
WTJ Westminster Theological Journal
WUNT Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen Testament
XYZ
YNER Yale Near Eastern Researches
ZAC Zeitschrift für Antikes Christentum – Journal of Ancient Christianity
ZAW Zeitschrift für die alttestamentliche Wissenschaft
ZDMG Zeitschrift der Deutschen Morganländischen Gesellschaft
ZDPV Zeitschrift desdeutschen Palästina-Vereins
ZKG Zeitschrift für Kirchengeschichte
ZNW Zeitschrift für die neutestamentliche Wissenschaft
ZNTW
ZTK Zeitschrift für Theologie und Kirche
Nume şi prenume: RUS REMUS
Data şi locul naşterii: 1 ianuarie 1942, Braşov, România
Cetăţenie: română
Stare civilă: căsătorit, 1 copil
Adresă de contact: Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bucureşti, Str. Sf. Ecaterina nr. 2, 040155, Bucureşti, e-mail: remusrus@gmail.com, telefon: +40-21-335 61 17; Fax: +40-21-335 41 83
Studii:
1955-1960 – Seminarul Teologic din Caransebeş
1960 – bacalaureat
1960-1964 – Institutul Teologic din Sibiu
1964 – Diploma de licenţă
Specializări:
1964-1969 – studii doctorale / doctorat în istoria religiilor, la facultăţile:
Facultea de Teologie, Universitatea din Bucuresti
Oxford University, Anglia
Université de Sorbonne – Paris, Franţa
Heidlberg, Germania.
Locul de muncă actual şi funcţia: Profesor doctor, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bucureşti
Titlul ştiinţific: Profesor universitar doctor
Experienţa profesională:
- 1969-1975 documentarist, redactor şi traducător în cadrul Serviciului de Relaţii Externe al Patriarhiei Române.
- din 1975 – prezent – Profesor universitar doctor, Universitatea din Bucureşti
- din februarie 1990 Profesor asociat al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti până în 2002
- 1997–1998 – expert prezidenţial pentru probleme religioase. Palatul Cotroceni.
- 1998 – 1999 – Visiting professor, Chicago University, St. Vladimir’s Orthodox Theological Seminary; Holy Cross Theological Seminary, Boston, SUA.
- 1999- 2000 – Consilier, Ministerul Culturii şi Cultelor
- profesor asociat Catedra UNESCO, Universitatea Bucureşti din 2000
- profesor asociat la Universitatea de Teatru şi Film „I.L. Caragiale” din 2000
Membru al asociaţiilor profesionale:
Membru de onoare al Institutului de cercetări filosofice al Academiei Române
Limbi străine cunoscute: Engleză, Franceză, Germană
Experienţa acumulată în alte programe naţionale/internaţionale::
- Implicat în diferite programe UNESCO
- Membru în programul „Cercetare de excelenţă 2006”, modulul trei cu tema: Implicaţii ale religiilor asupra securităţii în contextul extinderii Uniunii Europene.
Alte competenţe:
Redactor şef al revistei „Studii Teologice” din noiembrie 2006.
Coordonator al colecţiilor: Orizonturi spirituale – Editura Enciclopedică şi Historia Religionum – Univers Enciclopedic.
LISTA LUCRARI PUBLICATE
Lucrări:
Elemente ale dogmei întrupării în învăţătura Bisericii Ortodoxe Etiopiene, în ,,Ortodoxia”, an. XXIV, 1972, nr. 2, p. 213-217;
Scrierile sacre ale marilor religii, în “Ortodoxia”, an. XXV, 1973, nr. 1, p. 66-82;
Poziţii creştine faţă de religiile necreştine, în “Ortodoxia”, an. XXV, 1973, nr. 2, p. 264-276;
Funcţia preoţiei în marile religii, în ,,Ortodoxia”, an. XXV, 1973, nr. 4, p. 553 -567;
Noţiunea de sacrificiu în marile religii, în ,,Ortodoxia”, an. XXVI, 1974, p. 185 – 201 ,
Consideraţii asupra concepţiilor biblică şi mesopotamiană despre creaţie, în GB, an. XXXIX, 1980, nr. 6-8, p. 524-534;
Iisus Hristos în gândirea indiană, în ST, an. XXXIII, 1981, nr.5- 6, p. 436-445;
Salcia: simbolul morţii şi al vieţii, în GB, 7-9/1984, p. 537-545.
Sensul şi semnificaţia termenului “religie” în marile tradiţii religioase actuale, în GB, an. XLIV, 1985, nr. 10-12, p. 684-697;
Evanghelia după Toma sau un exemplu timpuriu de contextualizare a învăţăturii creştine, în GB, an. XLVII, 1988, nr. 3, p. 87-119;
Teorii privind originea religiei Vechiului Testament, în GB, 1-2/1990, p. 80-90.
Premise antropologice pentru un dialog interreligios, în „Biserica Ortodoxă în Uniunea Europeană. Contribuţii necesare la securitatea şi stabilitatea europeană”, Editura Universităţii Bucureşti, 2006.
Marutha de Maipherkat despre Sinodul Ecumenic de la Niceea (325), art. în „Omagiu Părintelui Prof. Univ. Dr. Ioan I. Ică”, Cluj-Napoca, 2007, p. 465-475.
Cărţi de autor
R. Rus, Concepţia despre om în marile religii, Teză de doctorat în GB, an. XXXVII, 1978, nr. 7-8, p. 715-915 (şi în extras), 204 p.;
Îndrumări Misionare. Manual pentru Institutele Teologice (în colaborare), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1986.
Istoria religiilor. Manual pentru Seminariile teologice, Bucureşti, 1991, 348 p. (în colaborare cu Pr. Conf. Alexandru Stan);
Istoria filosofiei islamice, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, 344 p.
Sf. Irineu din Lugdunum, Demonstraţia propovăduirii apostolice, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001.
Învăţătura tainică a lui Iisus cel înviat către Toma Apostolul, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002.
Dicţionar enciclopedic de Literatură Creştină din primul mileniu, Editura Lidia, 2003.
Patericul Sfântului Grigorie Dialogul, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2007.
Religie şi Securitate în Europa secolului XXI – Glosar de Termeni, în colaborare, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007.
Traduceri în limba engleză:
The Reformed Church in the Socialist Republic of Romania, Bucharest,1976;
The Romanian Orthodox Church and the Church of England (în colaborare cu Pr. Conf. Alexandru Stan), Bucharest, 1976;
The Divine Liturgy of St. John Chrysostom, edited by the Romanian Orthodox Patriarchate, Bucharest, 1977 (ediţie bilingvă);
Virgil Cândea şi C. Simionescu, Witnesses to the Romanian Presence on Mount Athos, Bucharest, 1979;
Mihai Fătu, The Romanian Church in North–West Romania during the Horthy Occupation, Bucharest, 1985;
Wilhelm Nyssen, The Flame of Salvation. Frescoes of the Orthodox Church of St. John the Baptist, Ferentari, Bucharest, 1987;
The Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1987;
The Fiftieth Anniversary the Interconfessional Theological Conferences in Romania, Bucureşti, 1988;
Faithfulness and Renewal, Bucharest, 1989;
The Cathedral of the Diocese of Roman, Editura Episcopiei Roman şi Huşi, 1990 s.a.
Traduceri din limba engleză:
Nicolae Arseniev, Descoperirea vieţii veşnice. Introducere în credinţa crestină, Bucureşti, 1991, 125 p. (în colaborare),
V. Lossky, Introducere în teologia ortodoxă, Bucureşti, 1993. Retip. Sofia, Bucureşti, 2006;
Nicolae Arseniev, Mistica şi Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 1994, 184 p.;
Hermann Oldenberg, India Antică. Limba şi religiile ei, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.
Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995.
W. Wright, Istoria literaturii creştine siriace, Editura Diogene, 1996.
Billy Graham, Pacea cu Dumnezeu, trad. În colab. cu prof. dr. V. Talpoş, Editura Porto-Franco, Galati, 1997, 271 p.
Lars Thunberg, Omul şi cosmosul în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999.
Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei, Smerenia în tradiţia patristică ortodoxă, Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2002.
Constantin Cavarnos, Sfinţii martiri Rafael, Nicolae şi Irina din Lesvos, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, 131 pag.
Flori din Deşert. Pilde despre smerenie, ascultare, pocăinţă şi iubire ale sihaştrilor creştini din vechime. Alese şi traduse din greacă de I.P.S. Arhiep. Chrysostomos al Etnei, Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2003.
Arhiepiscopul Dmitri, Împărăţia lui Dumnezeu. Tâlcuire duhovnicească la Predica de pe Munte, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003.
Arhiepiscopul Dmitri, Minunile Mântuitorului Iisus Hristos, Editura Institutului Biblia şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2004.
Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei, Pocăinţa în tradiţia patristică ortodoxă, Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2004.
Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei, Ascultarea în tradiţia patristică ortodoxă, Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2004.
Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei şi Părintele James Thornton, Iubirea în tradiţia patristică ortodoxă, Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2004.
Sfinţii Stâlpnici: Simeon, Daniel, Luca şi Alipie, în colaborare, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, sub tipar (2008).
Viețile Sfinților pe fiecare zi, pe scurt, în limba greacă. Intrați aici.
– Ai o batistă, mă-ntreba mama în fiecare dimineaţă la poarta casei, înainte să ies în stradă. N-aveam. Şi pentru că n-o aveam la mine, mă întorceam iar în cameră şi-mi luam una. Dimineaţa n-aveam niciodată batista la mine, fiindcă în fiecare dimineaţă aşteptam această întrebare a ei. Batista era semnul că dimineaţa mama mă ocroteşte. În ceasurile şi treburile cotidiene de mai tîrziu, eram pe cont propriu. Întrebarea ai o batistă era o tandreţe indirectă.
Una directă ar fi fost jenantă, aşa ceva nu exista printre ţărani. Iubirea se deghiza în întrebare. Doar aşa putea fi rostită sec, pe ton poruncitor, ca şi cum s-ar fi referit la o manevră curentă din procesul muncii. Faptul că-mi vorbea cu asprime chiar sublinia tandreţea. În fiecare dimineaţă eram la poartă, o dată fără batistă şi-o a doua oară cu batistă. Abia apoi ieşeam în stradă, ca şi cum, odată cu batista, o aveam cu mine şi pe mama.
Douăzeci de ani mai tîrziu, eram de mult doar eu singură la oraş, traducătoare într-o fabrică de construcţii de maşini. Mă sculam la cinci în zori, la şase şi jumătate începea lucrul. Dimineaţa, sunetele imnului din difuzor răsunau în întreaga curte a fabricii. În pauza de prînz – corurile muncitoreşti. Dar ochii muncitorilor care se aşezau să mănînce ceva erau goi ca tabla zincată, mîinile lor pline de unsoare de maşini, mîncarea învelită în hîrtie de ziar. Înainte să vîre în gură bucata de slană, răzuiau cu briceagul cerneala tipografică de pe ea. Doi ani s-au scurs aşa după tipicul cotidian, o zi întocmai ca şi cealaltă.
În cel de-al treilea an, s-a zis cu uniformitatea zilelor. În decurs de-o săptămînă, în biroul meu a venit de trei ori, dis-de-dimineaţă, un bărbat uriaş, ciolănos, cu ochi albaştri sclipitori – un colos de la Securitate.
A doua oară şi-a scos canadiana, agăţînd-o de cheia dulapului, şi s-a aşezat. În acea dimineaţă adusesem de-acasă lalele şi tocmai le aranjam în vas. S-a uitat la mine în timp ce făceam asta şi m-a lăudat pentru neobişnuita mea cunoaştere de oameni. Avea o voce lunecoasă. Situaţia mi se părea dubioasă. I-am respins laudele, afirmînd că mă pricep la flori, dar nu la oameni. A zis atunci, răutăcios, că el mă cunoaşte mai bine decît cunosc eu lalelele. Şi-a aruncat canadiana pe braţ şi-a plecat.
A treia oară cînd a venit, s-a aşezat, iar eu am rămas în picioare, căci îşi pusese servieta pe scaunul meu. N-am îndrăznit s-o iau de-acolo şi s-o pun pe jos. M-a insultat tratîndu-mă de proastă îngrămădită, de puturoasă şi curvă la fel de stricată ca o căţea de pripas. A-mpins vaza cu lalele pînă-n marginea mesei, în mijlocul mesei a trîntit o foaie albă de hîrtie şi-un pix. A răcnit: Scrie! Am scris stînd în picioare ceea ce mi-a dictat – numele meu cu data naşterii şi adresa.
Apoi, însă, mi-a mai dictat următoarele: că indiferent de gradul de intimitate sau de rudenie, nu voi spune nimănui că… şi-aici a pronunţat acel cuvînt îngrozitor: colaborez. Cuvîntul ăsta nu l-am mai scris. Am pus pixul jos şi m-am dus la fereastră, privind afară la strada plină de praf. Era neasfaltată – hîrtoape şi case cocoşate. Colac peste pupăză, uliţa asta dărăpănată se mai şi numea strada Gloriei. Pe strada Gloriei, o pisică se cocoţase în dudul desfrunzit. Era pisica fabricii, cea cu urechea sfîrtecată. Deasupra ei, un soare matinal ca o tobă gălbuie. Am zis:
Am zis-o străzii de-afară. Cuvîntul caracter l-a isterizat pe securist. A rupt hîrtia aruncînd bucăţelele pe jos. Pesemne că şi-a adus apoi aminte că trebuie, totuşi, să-i prezinte şefului dovada încercării de racolare, aşa că s-a aplecat culegînd de pe jos peticele de hîrtie şi azvîrlindu-le în servietă. După care a oftat adînc şi de necaz a dat cu vasul cu lalele de perete. Vasul s-a spart cu un scrîşnet de parc-ar fi fost măsele în aer. Cu servieta sub braţ, a spus încetişor:
– Are să-ţi pară rău, te înecăm în rîu.
Iar eu am murmurat ca pentru mine:
– Dacă semnez hîrtia, n-am să mai pot trăi cu mine şi va trebui s-o fac eu însămi. E mai bine dac-o faceţi voi.
Dar uşa era deja larg deschisă şi el dispăruse. Iar afară, în strada Gloriei, pisica fabricii sărise din copac pe acoperişul casei. O creangă încă mai vibra ca o trambulină.
De-a doua zi a şi-nceput hărţuiala. Urma să dispar din fabrică. În fiecare dimineaţă, la şase şi jumătate, trebuia să mă prezint la director. Iar lîngă el, în fiecare dimineaţă, şedeau preşedintele de sindicat şi secretarul de partid. Şi la fel cum odinioară mama mă tot întreba: Ai o batistă?, tot aşa mă întreba acum şi directorul în fiecare dimineaţă:
– Ţi-ai găsit un alt loc de muncă?
Iar eu de fiecare dată îi răspundeam la fel:
– N-am căutat, fiindcă îmi place în fabrică şi vreau să rămîn aici pînă ies la pensie.
Într-o dimineaţă cînd m-am dus la lucru, am dat peste dicţionarele mele voluminoase, care zăceau pe culoar, lîngă uşa biroului meu. Am deschis uşa – la masa mea de scris şedea un inginer. Mi-a spus:
– Cine intră, mai întîi bate la uşă. Ăsta-i acum locul meu, n-ai ce căuta aici.
Acasă nu mă puteam duce, fiindcă le-aş fi oferit pretextul să mă concedieze pentru absenţă nemotivată. Nu aveam un birou al meu, dar cu-atît mai mult trebuia să vin acum în fiecare zi absolut normal la lucru, cu nici un preţ nu trebuia să absentez.
Un timp, prietena mea din fabrică, căreia, pe drumul spre casă pe nenorocita aia de strada Gloriei, îi povesteam totul, mi-a eliberat un colţişor la masa ei de scris, unde să pot lucra. Dar într-o dimineaţă m-a aşteptat la uşa biroului şi mi-a spus:
– N-am voie să te mai las să intri. Toţi spun că eşti o turnătoare.
Şicanările se propagau de sus în jos, zvonul începuse să circule printre colegi. Asta şi era lucrul cel mai rău. Împotriva unor atacuri te poţi apăra, dar în faţa clevetirii eşti neputincios. Zi de zi eram pregătită pentru orice, luînd în calcul şi moartea. Dar această perfidie mă dădea gata. Nici o luare în calcul n-o făcea suportabilă. Calomnia te burduşeşte cu noroi şi te sufoci, fiindcă nu te poţi apăra. Părerea colegilor mei era că sînt chiar ceea ce refuzasem să fiu. Dacă i-aş fi spionat ca să-i torn, s-ar fi încrezut în mine fără umbră de bănuială. În fond, mă condamnau fiindcă-i cruţasem.
Cum nu puteam lipsi în nici un caz de la lucru, dar n-aveam un birou al meu, iar prietena mea n-avea voie să mă mai lase să intru în biroul ei, stăteam nehotărîtă în casa scărilor. Am urcat şi coborît treptele de cîteva ori – şi dintr-o dată am fost iar copilul mamei mele, căci aveam o batistă. Pe care-am întins-o pe-o treaptă undeva între etajul unu şi doi, netezind-o cu palma să stea cum trebuie, şi m-am aşezat pe ea.
Dicţionarele voluminoase le-am luat în poală şi-am continuat să traduc prospectele unor maşini hidraulice. Eram ca o glumă proastă pe trepte, iar biroul meu era o batistă. Prietena mea venea în pauzele de prînz, aşezîndu-se lîngă mine pe trepte. Mîncam împreună, aşa cum o făceam înainte în biroul ei, şi încă mai înainte într-al meu. Din difuzorul din curtea fabricii răsunau ca totdeauna corurile muncitoreşti cîntînd despre fericirea poporului. Ea mînca şi-mi plîngea de milă. Eu, nu. Trebuia să rămîn tare. Încă mult timp. Cîteva săptămîni nesfîrşit de lungi, pînă ce m-au concediat.
În perioada în care eram gluma proastă de pe trepte, am căutat în lexicon cum stau lucrurile cu aceste cuvinte, scară şi treaptă. Prima treaptă a scării se numeşte treapta de pornire, iar ultima, de ieşire. În germană, capetele treptelor orizontale pe care calcă piciorul se reazemă lateral în obrajii scării şvangul scării1ţ. Iar spaţiul rămas liber dintre treptele unei scări se numeşte chiar ochiul scării. Din elementele de construcţie ale instalaţiilor hidraulice mînjite de unsoare învăţasem frumoasele cuvinte coadă-de-rîndunică şi gît-de-lebădă, iar şuruburile se prind în ceea ce în germană se numeşte muma-şurubului Schraubenmutter = piuliţăţ. Mă uluiau numele poetice ale elementelor unei scări, frumuseţea limbajului tehnic.
Obrajii scării, ochii scării – aşadar scara are faţă umană. Fie ele din lemn sau piatră, din beton sau fier – nu ştiu cum se face, dar oamenii le imprimă propriul lor chip pînă şi celor mai incomodante lucruri din lume, botează materialul mort cu numele cărnii proprii, îl personifică transformîndu-l în părţi ale corpului uman. Iar pentru specialiştii în tehnică, asprimea muncii devine suportabilă abia printr-o tandreţe ascunsă. Şi orice muncă, în orice meserie, se desfăşoară după acelaşi principiu ca întrebarea mamei mele cu privire la batistă.
Cînd eram copil, acasă exista un sertar pentru batiste. Înăuntru erau dispuse pe două rînduri orizontale cîte trei vrafuri unul după altul:
În stînga, batistele bărbăteşti pentru tata şi bunicul.
În dreapta, batistele femeieşti pentru mama şi bunica.
La mijloc, batistele de copii pentru mine.
Sertarul era portretul familiei noastre în format de batistă. Batistele bărbăteşti erau cele mai mari, tivite cu dungi maro, gri sau bordo. Batistele femeieşti erau mai mici, iar marginile lor erau bleu, roşii sau verzi. Batistele de copii erau cele mai mici, fără margini, dar cu flori sau animale pictate în pătratul alb. Din toate trei soiurile existau batiste pentru zilele de lucru, în rîndul din faţă, şi batiste de duminică, în rîndul din spate. Duminica, chiar dacă nimeni n-o vedea, batista trebuia să se potrivească la culoare cu îmbrăcămintea.
Nici un alt obiect din casă, nici chiar noi înşine, nu era socotit atît de important ca batista. Ea era universal utilizabilă: cînd aveai guturai, cînd îţi curgea sînge din nas, cînd te răneai la mînă, cot sau genunchi, cînd plîngeai ori ţi-o vîrai în gură muşcînd-o să-ţi înghiţi lacrimile. O batistă udă, rece pe frunte era pentru dureri de cap. Cu cîte-un nod la cele patru capete ţi-acopereai capul cu ea să te apere de insolaţie sau ploaie.
Cînd vroiai să-ţi aminteşti ceva, făceai nod la batistă ca reper de memorie. Cînd cărai o geantă grea, îţi înfăşurai batista în jurul mîinii. Fluturată, era un gest de adio atunci cînd trenul pleca din gară. Şi fiindcă pe româneşte se spune tren, iar în dialectul germano-bănăţean lacrimii i se spune Trän, în capul meu scrîşnetul trenurilor pe şine se asemăna întotdeauna cu plînsul. Dacă murea careva acasă la el în sat, i se lega pe dată o batistă în jurul bărbiei pentru ca gura să-i rămînă închisă cînd se instalează rigiditatea cadaverică. Iar cînd la oraş se prăbuşea vreunul la o margine de drum, mereu se găsea cîte un trecător care să-i acopere mortului faţa cu batista – astfel batista ajungea să fie cel dintîi repaus al mortului.
În zilele toride de vară, părinţii îşi trimiteau copiii, seara tîrziu, la cimitir să ude florile. Mergeam împreună de la un mormînt la altul în grupuri de cîte doi sau trei copii, udînd la iuţeală pămîntul. După care ne aşezam pe treptele capelei, strîngîndu-ne unii într-alţii, şi priveam la crîmpeiele de pîclă alburie ce se ridicau din unele morminte. Pluteau niţel prin văzduhul negru, dispărînd. Pentru noi astea erau sufletele morţilor: figuri de animale, ochelari, sticluţe şi ceşti, mănuşi şi ciorapi. Şi printre ele, ici-colo, cîte o batistă albă tivită cu negrul nopţii.
Peste ani, cînd discutam cu Oskar Pastior pentru a scrie despre deportarea lui în lagărul de muncă sovietic, el mi-a povestit că primise de la o bătrînă mamă rusoaică o batistă din ţesătură albă de in – din batist. Cine ştie, poate c-aveţi noroc, tu şi cu fi-miu, şi vă-ntoarceţi acasă curînd, zicea rusoaica. Fiul ei era de aceeaşi vîrstă cu Oskar Pastior, aflat la fel de departe de-acasă ca şi el, dar în cealaltă direcţie, povestea ea, într-un batalion de pedeapsă. Oskar Pastior bătuse la uşa ei ca cerşetor pe jumătate mort de foame, vrînd să schimbe o bucată de cărbune pe niţică mîncare.
L-a lăsat să intre în casă, punîndu-i pe masă o supă fierbinte. Şi pentru că-i curgea nasul, picurîndu-i în farfurie, i-a dat acea batistă albă încă neîntrebuinţată de nimeni. Tivită cu o broderie cu ajur şi împodobită cu beţigaşe şi rozete cusute cu aţă de mătase, batista era o minunăţie care-l lua în braţe şi-l rănea pe cerşetor. O amestecătură: pe de-o parte o alinare din ţesătură de batist, iar pe de alta, o panglică de măsurare cu beţigaşe de mătase – linioarele albe de pe scala decăderii sale. Dar şi Oskar Pastior era o amestecătură pentru femeia asta: un cerşetor rupt de lume, în casa ei, şi-un copil pierdut în lume. În aceste două întruchipări ale lui, s-a simţit deopotrivă cuprins de fericire şi covîrşit de gestul unei femei, în care şi el vedea două persoane: rusoaica străină şi mama îngrijorată, cu întrebarea ei: Ai o batistă?.
De cînd am auzit această poveste, am şi eu o întrebare: oare Ai o batistă? e pretutindeni valabilă, boltindu-se – în sclipirea zăpezii dintre îngheţ şi dezgheţ – peste o jumătate de lume? Străbate oare munţi şi stepe dincolo de toate frontierele pînă în interiorul unui uriaş imperiu presărat cu lagăre de pedeapsă şi de muncă forţată? Întrebarea Ai o batistă? să nu poată fi ea suprimată nici chiar de seceră şi ciocan, nici chiar în stalinismul reeducării din numeroasele lagăre?
Deşi vorbesc româneşte de decenii, în discuţia cu Oskar Pastior am remarcat atunci pentru prima oară că pe româneşte se spune batistă. Şi din nou – această limbă românească senzitivă ce-şi împlîntă cuvintele cu o simplitate imperativă de-a dreptul în inima lucrurilor. Materialul se declară fără ocoliş drept obiectul finit, drept batistă – ca şi cum toate batistele ar fi oricînd şi oriunde în lume din această pînză fină de batist.
Oskar Pastior a păstrat acea batistă în valiză ca pe o relicvă primită de la o mamă dublă cu un dublu fiu. Luînd-o apoi cu el acasă, după cei cinci ani de lagăr de muncă. Asta deoarece batista lui albă însemna speranţă şi spaimă. Iar cînd omul lasă din mînă speranţa şi spaima, el moare.
După discuţia pe care-am avut-o despre batista albă, am lipit pentru Oskar Pastior timp de-o jumătate de noapte un colaj pe o carte poştală albă:
Aici dănţuiesc puncte zice Bea
nimereşti într-un pahar de lapte cu picior
rufărie-n alb cadă de zinc gri-verzuie
la rambursare aproape toate
materialele-şi corespund
ia priveşte
sînt mersul cu trenul şi
cireaşa din savonieră sînt
ascultă-mă cu bărbaţi străini
şi nici despre centrală nu vorbi nicicînd
Cînd m-am dus la el peste o săptămînă şi-am vrut să-i dăruiesc colajul, mi-a spus:
– Mai trebuie să lipeşti pe ea Pentru Oskar.
Am spus:
– Ceea ce-ţi dau îţi aparţine, doar ştii bine.
A spus:
– Totuşi să lipeşti asta pe ea, cartea poştală poate că n-o ştie.
Am luat-o iar cu mine acasă şi-am lipit pe ea: „Pentru Oskar“. Dăruindu-i-o din nou în săptămîna următoare, ca şi cum prima oară m-aş fi înapoiat de la poartă acasă fără batistă, iar acum m-aş afla a doua oară la poartă, cu o batistă.
Tot cu o batistă sfîrşeşte şi-o altă poveste:
Pe fiul bunicilor mei îl chema Matz. În anii ’30 l-au trimis la Timişoara la şcoala comercială, pentru ca într-o bună zi să poată lua în primire negoţul cu cereale şi prăvălia de coloniale a familiei. La acea şcoală predau profesori din Reichul German, nazişti autentici. După absolvirea şcolii, se prea poate că pe Matz îl instruiseră, printre altele, şi într-ale comerţului, dar în principal fusese şcolit s-ajungă nazist – o spălare de creier aplicată cu metodă. După ce-şi terminase ucenicia, Matz era un nazist înfocat, se preschimbase într-altul. Lătra lozinci antisemite şi devenise inaccesibil aidoma unui debil mintal.
Bunicul meu l-a dojenit în mai multe rînduri, atrăgîndu-i atenţia că întreaga avere şi-o dobîndise doar prin împrumuturile primite de la prieteni de afaceri evrei. Şi cînd nici asta n-a ajutat la nimic, i-a mai şi ars de cîteva ori o palmă. Dar lui Matz îi anihilaseră mintea. O făcea pe ideologul satului şi-i muştruluia pe cei de-o vîrstă cu el, care se sustrăgeau de la plecarea pe front. Era conţopist într-un birou al armatei române. Dar ceva îl îmboldea să schimbe teoria pe practică, aşa că s-a înrolat voluntar în SS, vrînd să plece pe front. Cu numai cîteva luni mai tîrziu s-a reîntors acasă pentru a se căsători. Cuminţit de crimele de pe front, a recurs la formula magică îngăduită ca să scape de război pentru cîteva zile. Această formulă magică se numea: concediu de căsătorie.
Bunica mea avea două fotografii cu fiul ei Matz în fundul unui sertar: o fotografie de la căsătorie şi una cu el mort. Pe fotografia de la căsătorie e o mireasă în alb mai înaltă ca el c-un lat de palmă, subţirică şi gravă – o madonă de ghips. Purtînd pe cap o coroniţă de ceară ca un frunziş peste care-a nins. Lîngă ea – Matz în uniformă nazistă. În loc să fie mire, e soldat. Un soldat la nuntă, şi propriul său cel din urmă soldat reîntors acasă. Abia înapoiat pe front, a şi sosit fotografia cu el mort.
Pe care se vede pentru ultima oară un soldat sfîrtecat de-o mină. Fotografia cu decedatul e cît palma, un ogor negru şi chiar în mijlocul lui o pînză albă cu o grămăjoară cenuşie rămasă dintr-un om. Pe fondul întunecat, pînza albă se zăreşte micuţă ca o batistă de copil, în pătratul alb al căreia e, chiar în centru, un desen bizar. Şi pentru bunica mea această fotografie era o amestecătură: pe batista albă era un nazist mort, iar în memoria ei, băiatul viu. Bunica mea a ţinut, de-a lungul anilor, această dublă imagine în cartea ei de rugăciuni. Se ruga în fiecare zi. Pesemne că şi rugăciunile ei erau cu dublu înţeles. Probabil că bîjbîiau pe urmele rupturii dintre fiul iubit şi nazistul feroce, cerîndu-i şi lui Dumnezeu s-o milostivească cu-acest şpagat – să-şi iubească fiul şi să-l ierte pe nazist.
Bunicul meu fusese soldat în Primul Război Mondial. Ştia despre ce vorbeşte atunci cînd spunea deseori şi exasperat despre fiul său Matz: Păi sigur, cînd drapelele flutură, mintea ţi-alunecă în goarnă. Acest avertisment i se potrivea şi următoarei dictaturi în care am trăit eu însămi. Zi de zi puteai vedea cum mintea micilor şi marilor profitori le-aluneca în goarnă. M-am decis să nu sun din goarnă.
Dar copil fiind, a trebuit să-nvăţ împotriva voinţei mele să cînt la acordeon. Căci în casă mai exista acordeonul roşu al defunctului soldat Matz. Curelele de la acordeon erau mult prea lungi pentru mine. Ca să nu-mi alunece de pe umeri, profesorul de acordeon mi le-a înnodat la spate cu batista.
Oare putem spune că tocmai cele mai mărunte obiecte, fie ele şi goarna, acordeonul sau batista, înnoadă cele mai desperecheate lucruri în viaţă? Şi că obiectele se mişcă-n cerc, iar în devierile lor există ceva supus repetiţiei – supus unui cerc drăcesc? Poţi s-o crezi, dar nu s-o spui. Dar ceea ce nu poţi spune, o poţi scrie. Fiindcă scrisul e un act mut, o muncă de la creier la mînă. Care omite gura. Am vorbit mult în dictatură, de cele mai multe ori fiindcă mă decisesem să nu sun din goarnă. De cele mai multe ori, vorbitul ăsta al meu a avut urmări insuportabile. Dar scrisul a-nceput în tăcere – acolo, pe treptele fabricii, unde a trebuit să stabilesc cu mine însămi mai multe decît se puteau spune. Cele ce mi se-ntîmplau nu mai erau exprimabile în vorbire.
Cel mult adaosurile exterioare, nu însă şi proporţiile lor. Pe-acestea nu mai puteam decît să le silabisesc mut în creier, în cercul drăcesc al cuvintelor atunci cînd scriam. În faţa spaimei de moarte am reacţionat prin foamea de viaţă. Care era o foame de cuvinte. Numai vîrtejul cuvintelor putea pătrunde starea mea. Fugeam pe urma celor trăite în cercul drăcesc al cuvintelor, pînă cînd ceva îmi apărea în aşa fel cum nu mai cunoscusem niciodată înainte acel lucru. Paralel cu realitatea, a intrat în acţiune pantomima cuvintelor. Ea nu respectă în nici un fel dimensiunile reale, sfrijeşte lucrurile principale şi le dilată pe cele secundare.
Pe nepusă masă, cercul drăcesc al cuvintelor deprinde cele trăite cu un soi de logică vrăjită. Pantomima este turbată şi rămîne sperioasă, şi e tot pe-atît de avidă, pe cît e şi de sătulă. Tema „dictatură“ e de la sine cuprinsă într-asta, fiindcă firescul nu se mai reîntoarce niciodată atunci cînd ţi-a fost răpit aproape în întregime. Tema există în mod implicit, dar cele ce mă iau în posesie sînt cuvintele. Ademenind tema într-acolo unde vor ele. Nimic nu se mai potriveşte, şi totul e adevărat.
Ca glumă proastă pe trepte eram la fel de singură ca pe-atunci cînd eram copil şi păzeam vacile în valea rîului. Mîncam frunze şi flori ca să fiu de-a lor, căci ele ştiau cum să trăiască, iar eu, nu. Le vorbeam spunîndu-le pe nume. Numele de Milchdistel şarmurar; textual: ciulin-de-lapteţ ar fi trebuit să fie cu adevărat acea plantă ghimpoasă cu lapte în tulpini. Dar planta nu răspundea la numele de Milchdistel.
Drept care încercam să-i născocesc alte nume în care să nu apară nici cuvîntul „ciulin“, nici cuvîntul „lapte“, zicîndu-i: Stachelrippe şcoastă-ghimpoasăţ sau Nadelhals şgîtlejul-aculuiţ. În înşelăciunea tuturor falselor nume comisă pe seama adevăratei plante se căsca dintr-o dată lacuna ce dezvăluia vidul. Ruşinea de-a vorbi cu glas tare cu mine însămi, şi nu cu planta. Dar ruşinea asta-mi făcea bine. Păzeam vacile şi sunetul vorbelor mă păzea pe mine. Simţeam:
Orice cuvînt de pe chip
ştie ceva despre cercul drăcesc
şi n-o spune
Sunetul vorbelor ştie că trebuie să-nşele, fiindcă obiectele te-nşeală cu materialul lor, iar sentimentele cu gesturile lor. În punctul de întretăiere unde se întîlnesc înşelăciunea materialelor cu aceea a gesturilor, sunetul vorbelor se oploşeşte cu adevărul său născocit. Cînd scrii, nu poate fi vorba de încredere, ci mai degrabă de onestitatea înşelăciunii.
Pe-atunci în fabrică, cînd eram o glumă proastă pe trepte, iar batista era biroul meu, am descoperit în lexicon şi frumosul cuvînt de Treppenzins, dobîndă în trepte, ceea ce-nseamnă că rata dobînzii la un împrumut creşte treptat. Ratele crescătoare sînt costuri pentru unul, venituri pentru celălalt.
Cînd scriu, pe măsură ce mă adîncesc tot mai mult în text, ele ajung să fie deopotrivă ambele. Cu cît ceea ce scriu mă jefuieşte mai aprig, cu-atît şi arată mai mult lucrurilor trăite ceea ce nu exista pe cînd le trăiai. Asta n-o pot descoperi decît cuvintele, fiindcă n-o ştiau mai înainte. Acolo unde iau prin surprindere lucrurile trăite, le şi oglindesc cel mai bine. Devenind atît de stringente, încît lucrurile trăite trebuie să se cramponeze de ele pentru a nu se dezmembra.
Eu cred că obiectele nu-şi cunosc materialul, că gesturile nu-şi cunosc simţămintele şi nici cuvintele gura ce le rosteşte. Dar pentru a ne asigura de propria noastră existenţă, avem nevoie de obiecte, de gesturi şi cuvinte. Cu cît ne putem lua mai multe cuvinte, cu-atît sîntem mai liberi. Cînd ni se interzice să deschidem gura, căutăm să ne afirmăm prin gesturi, ba chiar şi prin obiecte. Sînt mai greu interpretabile şi cîtva timp nu trezesc suspiciuni. În felul acesta ne şi ajută să preschimbăm înjosirea într-o demnitate ce nu trezeşte suspiciuni un timp.
Cu puţin înainte de emigrarea mea din România, miliţianul satului a venit la noi acasă dis-de-dimineaţă şi-a luat-o cu el pe mama. Ajunseseră deja la poartă, cînd ei i-a venit în minte: Ai o batistă? N-avea. Deşi miliţianul era nerăbdător, s-a reîntors în casă luîndu-şi o batistă. Ajunşi la postul de miliţie, acela a-nceput să spumege de mînie. Cunoştinţele de română ale mamei erau insuficiente ca să-i priceapă zbieretele.
Apoi el a ieşit din birou, încuind uşa pe dinafară. Mama a rămas închisă acolo toată ziua. În primele ceasuri a rămas aşezată la masa lui şi-a plîns. După care s-a învîrtit prin cameră încoace şi-ncolo, apucîndu-se să şteargă praful de pe mobilă cu batista udă de lacrimi. Apoi a luat găleata de apă din colţ şi prosopul atîrnat în cuiul de pe perete şi-a frecat podeaua. M-am îngrozit cînd am auzit-o povestindu-mi asta:
– Cum de-ai putut să-i faci ăluia curat în cameră? am întrebat-o. Şi ea mi-a răspuns fără stînjeneală:
– Păi, mi-am căutat de lucru ca să-mi treacă timpul. Şi biroul lui era aşa de murdar! Ce bine că luasem cu mine una din batistele mari bărbăteşti!
Abia acum am priceput: în felul ăsta, înjosindu-se suplimentar însă de bunăvoie, îşi redobîndise demnitatea în arest. Într-un colaj am căutat cuvinte pentru toate astea:
M-am gîndit la roza robustă din inimă
la sufletul nefolositor ca o sită
dar proprietarul m-a-ntrebat:
cine cîştigă-n povestea asta
am spus: scapă pielea întreagă
el a ţipat: pielea nu-i
decît un flec de batist ofensat
cu mintea haihui
Mi-aş dori să pot rosti o propoziţie pentru toţi cei cărora pînă azi, sub felurite dictaturi, li se ia demnitatea zi de zi – fie şi o propoziţie ce conţine cuvîntul batistă. Fie ea şi întrebarea: Aveţi o batistă?
Ar fi oare cu putinţă ca, dintotdeauna, întrebarea despre batistă să fi avut în vedere nu batista, ci acuta singurătate a omului?
Cf. sursa.
Un cont online, gratuit, de 10 G, pentru file video, audio, fotografii, programe…de aici. Poate fi un cont privat sau unul la care îi faceți părtași și pe alții, fără ca prin asta să pierdeți dreptul de exclusivitate asupra lucrurilor pe care le uploadați.
Aici aveți acces la multiple RSS-uri ale platformei noastre, cât și la motoare de căutare spre pagini diverse. Se poate folosi contul nostru aidoma unui browser, pentru a căuta ceva anume.
Intrați aici pentru informații despre manuscrise biblice, arheologie biblică, imagini cu situri arheologice din Israel și comentarii scripturale.
De aici puteți downloada, în mod gratuit, o parte dintre cărțile editate de Acad. Prof. Dr. Artur Silvestri în editura familiei sale.
Aveți aici o hartă a radiourilor românești, cu pagini speciale pentru fiecare județ în parte și cu streamurile de care aveți nevoie pentru a le asculta.
Aici e partea întâi și aici a doua despre cuvinte și teme ca: MySQL, SEO Book, @, coder, DM, DNS, e-Book, feed, FTP, header, HTML, php, RSS, spam, W3C etc.
Același volum e în mai multe formate de prezentare, de aceea apare un volum de mai multe ori.
Dacă aveţi cont de email pe Gmail…nu mai e nevoie decât să urmaţi paşii de aici. Trebuie să instalaţi Gmail Drive 1 şi va apărea iconul unui Disc local, de 6 G, alături de partiţia dv. principală.
Pentru a intra şi a introduce file în contul dv. din Gmail Drive, trebuie să introduceţi usernameul şi parola pe care o folosiţi la emailul din Gmail.
Intraţi…aici.
Torrent Finder is a Bit Torrent Multi Search Engine which searches 183 torrent sites and trackers from one page, Write your torrent Keywords then Check on your favorite torrent sites and trackers to start your search.
| Lu | Ma | Mi | Jo | Vi | Sâ | Du |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Ian | ||||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
| 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
| 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
| 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
|
| Ce nu se stie despre… on Discursuri de acum 150 de ani … | |
| Ce nu se stie despre… on Arhitectură moldavă | |
 | Dumitru Viorel Spânu on Discursul Hertei Müller la dec… |
 | bibliotecaortodoxa on Biblioteca ortodoxă audio a bl… |
 | lascartoma on Sute de cărţi free la htt… |
 | sidryane on Sute de cărţi free la htt… |
 | smarias on Sute de cărţi free la htt… |
| smarias on Sute de cărţi free la htt… |
 | paciul on Sute de cărţi free la htt… |
 | ioanajuja on Sute de cărţi free la htt… |
 | izestrea on Sute de cărţi free la htt… |
 | sorin2106 on Sute de cărţi free la htt… |
 | rafinara on Sute de cărţi free la htt… |
| rafinara on Sute de cărţi free la htt… |
| Rafinara on Sute de cărţi free la htt… |
Teologie pentru azi Sinaxis Patriarhia Română
